Gandirea pe termen mediu si lung

Azi am participat la un seminar cu tema obiective. Desi era un exercitiu pe care il mai facusem recent tot am incercat o oarecare retinere atunci cand a trebuit sa scriu ce-mi propun sa realizez in viitorul apropiat. Cand am ajuns acasa am auzit la stiri un mini interviu luat unui profesor de stiinte ale comunicarii de la SNSPA pe tema optimismul la romani. Domnia sa a explicat foarte fain in doua vorbe cum devine chestiunea: "Nu avem cultura de a ne stabili obiective, cu alte cuvinte nu stim sa gandim pe termen mediu si lung, nu avem viziune. Asta se vede in toata viata noastra sociala si economica. Practicam in schimb optimismul pe scara larga, insa un optimism de tipul "lasa maica ca o sa fie bine...". Dincolo de felul amuzant in care a exprimat domnul profesor problema cred ca a pus punctul pe i si degetul pe rana. Nu avem cultura de a gandi strategic, la nivelul intregii societati. Inca. Dar ne putem educa sa gandim mai inatai individual si apoi si la nivel global pe termen mediu si lung. In plan individual asta se traduce in faptul ca putini oameni chiar isi planifica etapele esentiale din viata si chiar isi indeplinesc planurile. Restul, adica cei mai multi ( statistica spune ca e vorba de 95% din populatie) traiesc la intamplare, pe principiul "lasa maica ca o sa fie bine...". In aceasta situatie nu isi duc ei viata cum doresc ci viata ii duce pe ei cum poate. Si se vede cu ochiul liber ce rezulta. Lipsuri, frustrari, saracie, agresivitate, nepasare,... Un om este ceea ce simte si simte ceea ce gandeste despre sine. Ca urmare a propriilor sale ganduri trece la actiune si infaptuieste ceea ce-a simtit ca e in stare sa realizeze. Daca simte ca nu e destul de pregatit se instruieste, se perfectioneaza si reuseste ce-si propune. Acest om se va gandi mereu doar la succes, cum sa il consolideze, cum sa il mareasca. Prin comparatie devine usor de inteles atunci, de ce un om care gandeste despre sine in termeni negativi, se simte un ratat, actioneaza prost si in defavoarea lui, pentru ca asta ii spun propriile lui ganduri. Nu mai vorbesc ca il ajuta si "prietenii" cu vorbe de bine. In final se descurajeaza de tot pentru ca "nu poate, nu este capabil" si ramane blocat in bucla asta a gandurilor negre pentru totdeauna. Mai iese doar daca are parte de sprijin calificat. Cuvantul magic este SCHIMBARE. Schimbarea acelui gand, atitudini, obisnuite care tine lucrurile pe loc. Inlocuirea gandurilor negre cu ganduri constructive, fixarea de obiective, antrenarea mintii pentru a vedea pe termen mediu si lung. Toate astea inseamna munca pentru sine, munca cu sinele. E dificil dar merita pentru ca la capat e succesul. Ce parere aveti, care dintre categorii va atrage cel mai mult 5% sau 95% ? Astept sa-mi spuneti.