Cum daţi glas gândurilor?

Ştiu că o păţiti şi voi pentru că mi se întâmplă destul de des şi mie. Mă refer la vacarmul de gânduri care îmi invadează mintea când mi-e lumea mai dragă. Domnul Milion în cartea sa "Cum sa te îmbogăţeşti în timp ce dormi" vorbeşte printre altele despre un procedeu de stapânire a gândurilor, a vorbăriei minţii sau a dialogului interior. Şi dezvoltă frumos ideea de potolire a dezordinii şi instaurare a disciplinei, alias concentrarea, puterea de a rămâne pe un anumit gând pentru un timp îndelungat. Mi-a plăcut explicaţia autorului pentru necesitatea de a face ordine în minte, pentru a permite gândurilor constructive să ne populeze, să ne inspire, să ne motiveze. Dar cum să faci asta dacă locul e ocupat de gânduri bulucite la întâmplare din toate direcţiile ( adică în legătură cu grijile noastre), cele negative, distructive, de autosabotare de genul ce-o să zică cutare, ce-o să creadă cutărescu...Statisticile citate de domnul Milion spun că la majoritatea oamenilor (95%) gândurile dezordonate şi neconstructive ocupă cea mai mare parte din mintea lor. În timp ce la restul de populaţie (5%) gândirea ordonată, dirijată către un scop precis ocupă cel mai mult spaţiu. Aceştia din urmă reuşesc să realizeze tot ce îşi propun în viaţă, pentru că îşi programează acest lucru în mod conştient, gândesc în acest sens permanent. Şi dau glas gândurilor pe care le au, exprimându-se în dialogul interior ( eu pot..., eu vreau...) şi asumându-şi responsabilitatea faţă de ei înşisi. Altfel spus îşi asumă ceea ce îşi doresc de la viaţă, şi muncesc pentru îndeplinirea gândurilor lor. Majoritatea de 95% dintre oameni, îşi lasă mintea să îi controleze, doar de puţine ori se impun şi oricum pentru foarte scurt timp. Ideal ar fi să treacă dincolo, în categoria de învingători cât mai mulţi! Un prim pas ar putea fi analizarea şi exprimarea gândurilor care vă frământă. Dacă ar fi să ataşaţi o voce gândurilor voastre, ce v-ar spune vocea?