Am trait ziua de azi cu sentimentul clar ca gata, s-a dus caldura si vine iarna. Am intrat serios in ploaie, frig si toamna care de maine incepe si mai si. La sfarsitul saptamanii trecute am calatorit putin, pana in Vrancea, la casa bunicilor mei materni, unde am prins vara din urma pentru cateva ore. Am stat la masa in curte, printre rudele venite din toate directiile special pentru asta dar si oameni din sat, intr-o adunare simpla de pomenire a familiei. M-am aflat din nou intre lucrurile simple ale vietii, seninul cerului, formele norilor de zahar, ademenirea merelor inca atarnate de crengi, auriul gutuilor, mirosul tufelor de trandafiri din curte, inalte cat un stat de om, pufusenia pisicii care stie sa deschida frigiderul... Dincolo de toate m-a impresionat bunatatea bucatelor si gestul profund de a le oferi in amintirea celor dusi. Implinirea celor care s-au ostenit sa le faca pe toate. Smerenia celor care au primit cu normalitate gestul de aducere aminte. Credinta bunicilor si a parintilor, asa cum am invatat-o, asa cum o traim si asa cum o lasam copiilor nostri. Valori-comori de suflet.
No comments:
Post a Comment